duminică, 10 octombrie 2010

Dualism

Azi ne rupem în bucăți,
Și ne-mpărțim tot ce avem,
Simțim sau suntem.
Materie și spirit.

Eurile noastre se metamorfozează,
În apă și în soare. Sunt androgine.
Se-ascund în carnea-mi ce e scut,
De-al albastrul tău
Ce nu mai are soare.

Imateriale trupuri se împletesc
Și gânduri se sărută,
Și clipele cu limba le îndoaie,
Le răsucesc și le transformă-n trepte,
Spre un divin ce-i doar al lor, al eurilor.

11 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Anonim, nu știu cine ești, dar știu că dai dovadă de intelect cu mult sub nivelul minim dacă te pretezi la chestii de genul. De asemenea cred că ești o fătucă proastă și nu știu ce dracu ai cu Ioana, dar știu că îți iese veninul prin toți porii dacă ești atât de disperată încât să lași astfel de mesaje. Te faci singură de râs. Deci, domnișoară, mai bine ai avea grijă de ungiuțele tale, și ți-ai vedea de treabă. Îți doresc noapte bună și ție :)

    RăspundețiȘtergere
  3. esti faortee profunda si ... greu de inteles da nu imposibil

    RăspundețiȘtergere
  4. de fapt sunt baiat
    si chiar o apreciez pe ioana
    si ma refeream la poezie ca e greu de inteles
    dar nu imposibil

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc şerban.
    Anonim, comentariul Iuditei nu se referea la tine. Era un comentariu ironic la adresa unui alt "anonim" care bantuie pe aici. Oricum, iti multumesc de apreciere si mi ar placea sa te semnezi deoarece chiar nu mi dau seama cine esti. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. poezia aceasta mi-a adus aminte de vechea mea obsesie legata de androgini!

    RăspundețiȘtergere
  7. nu stiam ca ai o obsesie legata de androgini :-?

    RăspundețiȘtergere
  8. http://edragonfly.wordpress.com/ cadouri personalizate de Crăciun şi nu numai

    RăspundețiȘtergere