18 martie 1949
Nu cred în destin. Eu m-am născut greșit. M-am născut bucată de lut pe roata unui olar nepriceput apoi, am fost uitat și șters din istorie. Acum locuiesc într-un sertar murdar împreună cu-o cană strâmbă, fără coadă și niște mucegai. Ei au planuri de căsătorie și vor chiar să mă adopte.
23 martie 1949
Cana și-a terminat azi rochia de mireasă. Mucegaiului îi place nuanța verzuie a materialului. Se asortează cu cravata lui. Îmi provoacă o silă familiară, dar chiar îi apreciez.
9 aprilie 1949
Sunt un copil al străzii pe care nu am cunoscut-o niciodată. Sunt prins într-un loc căruia nu-i aparțin și-al cărui miros îmi provoacă greață. Sunt orfan cu părinți pe care nu i-am cunoscut vreodată. Sunt captiv în propia viață. Vreau să evadez. Îmi mai trebuie doar o șansă.
13 aprilie 1949
Azi olarul a uitat sertarul deschis. Am profitat de ocazie. În timp ce cana și mucegaiul dormeau îmbrățișați într-un colț, eu am escaladat peretele sertarului lovindu-mi genunchii în lemnul prost șlefuit și mi-am dat drumul peste marginea tocită. Nu știam ce mă va aștepta jos, dar știam că se cheamă libertate.
18 aprilie 1949, a șasea zi de libertate
Libertatea e înfricosătoare. Și dureroasă. Mă dezlipesc cu greu de comoditatea captivității. Îmi plătesc nesăbuința în clipe de agonie și nu știu dacă ar trebui să regret.
19 aprilie 1949
Oare sunt liber cu adevărat? Voi putea vreodată să sparg pereții cutiei de chibrituri care-mi adăpostește nopțile și mă ferește de ploi? Mă mint că sunt liber. Eu chiar sunt liber. Dar în ce se măsoara libertatea? Secunde, minute, ore, zile, ani? Sau în grame? Da. Libertatea mea se măsoara în grame și aș vrea un gram de libertate, implor pentru un gram de libertate
21 aprilie 1949
Minciunile sunt pașnice și plăcute. Clipele mi se așează pe pleoapă și mă dor, se rup din mine. Mă dor atât de tare clipele ce le-am pierdut.
27 aprilie 1949
Niciodată nu am fost un bun autodidact. Nu știu să scriu sau să citesc în limba lor așa că nimeni nu-mi va putea preda libertatea. Totuși sunt hotărât să-mi învat chiar eu spiritul să fie liber, chiar dacă va trebui să lupte să supraviețuiască.
29 mai 1949
Azi m-am născut a doua oară. M-am născut culoare, cum trebuia să mă nasc de la început. Îmi ascund fericirea sub cupola circului și-mi îngrop nopțile în somn fără vise. Am început să cred în destin. Sunt liber.
3 iunie 1949
Mi-au spus că mă cheama William. Îmi vor spune Billy. Claunul Billy.
7 iunie 1949
Fulgere. Așa se numesc liniile frânte ce brăzdează cerul în nopțile furtunoase. Ascult ploaia și tunetele. Îmi iubesc noua casă.
24 august 1949
Îmi iubesc viața!
20 septembrie 1949
Culoare! Culoare! Culoare!
1 martie 1967
Următoarele zile, luni și ani din viața mea s-au scurs într-un ritm indescriptibil. Am trăit în culoare. Am respirat, am mâncat, am băut și am iubit culoarea. Am devenit aceiași ființă cu ea. Dar când totul s-a sfârșit, a dispărut. Nu am nici măcar o însemnare pe care să o strâng în brațe și să-mi aline durerea. Să-mi aducă aminte. Am fost prea prins în ritmul gâlgâitor al noii, defapt vechii mele vieți. Îmi plătesc din nou nesăbuința. Oare de ce nu am realizat că dacă mă voi naște de două ori, va trebui să mor o dată și apoi a doua oară?
