Sufletul meu a pedalat prea mult,
Pe-alei pavate cu otravă.
Spițele bicicletei s-au îndoit
De pietrele ce-mi-au însângereazat coapsa.
Am alergat prea mult,
Pe cioburi și cuie
Călcâiele mă ard,
Și se descompun
În celule roșii și amare.
Am alergat prea mult,
Dar nu mai simt nimic,
Doar absolutul din mine
Ce m-a făcut să cred
Mie aici mi-ai lasat impresia de credinta,de incercare fara sfarsit ... te stiu de vreo 9 ani :) si mi se pare ca te reprezinta ca om ... asa te vad eu . Numai tu poti scrie asa la 15 ani
RăspundețiȘtergere